Povestea unui fiu risipitor

Venit-am de la porci cu haina murdărită
Și nu credeam că voi mai fi primit
În casa ta atât de primenită,
Când eu atâta timp în lume am pribegit.

Eram murdar și plin de suferință
Iar ochii-mi șiroiau în lacrime șuvoi
Aveam în suflet o singură dorință
Să fiu cu tine, tată, înapoi.

Plecasem de demult de acasă
Și cheltuisem toți banii ce mi-ai dat
Uitasem de viața mea frumoasă
Pe care o trăisem cu adevărat.

Ce dimineți frumoase trăiam atunci cu tine,
Când mă trezeam și tu îmi surâdeai
Simțeam o siguranță când erai cu mine
Și nu știam atunci, ce mult tu mă iubeai.

Cum am putut eu oare să îmi cer averea?
Să îmi iau partea mea? Din ce? Că eu nimic n-aveam?
Să îți iau banii, să plec în lume aiurea
Ca să trăiesc în lume exact ca un golan.

Viața îmi era plină de păcate,
Plină de plăcere și vulgară,
O viață de desfrâu și imoralitate
Exact ca a unui porc în cocina murdară.

Trăiam doar în ospețe și petreceri
Ca un îndestulat, un om cu multă stare,
Cu lăutari în jur și dansatori
Ce mă credeau că sunt un grangur mare.

Dar banii mi s-au dus, nu mai aveam nimic
Și am vândut și haina după mine
Eram ca grâul sec, fără vreun bob pe spic
Mortificat de umilință și rușine.

Umblam prin lume cerșind un colț de pâine
Pierdut printre străini cu inimile reci
Voiam să vin acasă, să mă întorc la tine
Să nu mai rătăcesc în veci de veci.

Dormeam în șanț cu câinii în nopțile târzii
Și nu aveam o haină să mă învelesc,
Mă întrebam adesea dacă tu oare știi
Pe care căi străine rătăcesc.

Și timpul trecu iute ca fulgerul ce zboară
Nici n-am băgat de seamă că am îmbătrânit
Și m-am trezit cu porcii în mlaștina murdară
Și-am înțeles atunci ce mult eu ți-am greșit.

Cum am putut să plec din casa părintească?
Să las tot ce aveam, să nu privesc în urmă,
Să las mamă și tată și dragostea frățească,
Ca nimeni dintre ai mei să nu îmi fie în preajmă.

Dar tu, iubite tată mereu m-ai așteptat
Și pe genunchii ai stat în fiecare zi,
În fiecare noapte Domnului te-ai rugat
Să mă întorc acasă, oriunde-n lume aș fi.

Și iată-mă urcând colina minunată
Iar tu, tătucă, priveai spre albe zări
Priveai tăcut din vechea noastră poartă
Sperând că ți se-ntoarce fiul din depărtări.

Ai alergat spre mine, încet ți-am dat binețe.
Eu, fiul tău cel mic plecat demult de acasă
Plecasem în porfiră dar m-am întors în zdrențe
Căci viața mea fusese atât de nemiloasă.

-Mă iartă tată, te rog frumos mă iartă!
Cu ochii plini de lacrimi eu, te rugam frumos
Primește-mă acasă și iartă a mea faptă
Că știu prea bine tată, c-am fost un ticălos.

Primește-mă acasă să îți fiu rob, nu fiu
Să stau aici cu tine, în grajd să dorm cu caii
Vreau în ograda ta, tătucă să mă știu
Să nu mai rătăcesc prin valea umbrei morții.

Nici n-apucai să termin tot ce aveam de spus
Când tata porunci să taie vițelul îngrășat
S-aducă haina bună din camera de sus
Ca să ne bucurăm cum o făceam odată.

S-aducă și inelul și încălțămintea bună
Să îmi dea slava ce-o aveam și înainte
Să vină toată lumea așa, ca la o nuntă,
Cu bucurie mare în noile veșminte.

***
Astăzi vă chem la Domnul că-I bun și minunat
El este Dumnezeu din slăvile cerești
Vino la El că-I Domn și Împărat
Să-ți ceri iertare și să te pocăiești.

Doar El îți dă iertare, nu-i nimeni cum e El
El a murit pe cruce în locul tău și-al meu
Isus Hristos e Domnul, Sfântul lui Israel
Ce șade acum pe tron că El e Dumnezeu.

El ne va duce-n ceruri, în noua noastră casă
Ne va îmbrăca în haine de in strălucitor
Vom fi cu El de-a pururi, vom fi a Lui mireasă
Căci este al nostru Mire și-al nostru Salvator.

Slăvit să fie Domnul și binecuvântat
Căci bunătatea Lui revarsă peste noi
Mărire Ție în veci Părinte adorat
Căci ne-ai salvat pe veci din groapa de noroi!

Amin!
13.08. 2026